La petite Coco

Tautou e una dintre acele fiinte fragile care ma duc cu gandul la spiridusi sau zane buclucase. Nu e clipa in care sa nu zambesc cand apare pe ecran si zambeste sau planuieste ceva stupid ca faza cu scrisorile anonime din De vrais mensonges sau felul de a cucerii oameni bogati in Hors de prix. Ah, e una dintre actritele mele preferate si unul dintre oameni care mereu ma vor face sa zambesc.

Cred ca Le fabuleux destin d'Amélie Poulain (2001) e primul film in care am intalnit-o pe minunata Audrey Tautou. Oh, nu... in The Da Vinci Code am vazut-o prima data, dar oricum, mi-a captat atentia in Amélie. De cand am vazut filmul a devenit unul dintre preferatele mele si inca mai e acolo. L-am revazut de o gramada de ori si l-as putea revedea de inca doua ori mai mult. Amélie e unul dintre filmele acelea care ori iti place ori nu-ti place, serios. E un film minunat cu un personaj foarte deosebit care, la fel, ori iti place ori nu-ti place. Eu am adorat-o si inca o ador. Si pe langa un personaj minunat, o poveste magica, un regizor fantastic, avem si un soundtrack magnific. Ce sa mai ceri?

Si ii intalnim din nou, Jean-Pierre Jeaunet si Audrey intr-un alt film, Un long dimanche de fiançailles (2004). E o mare diferenta intre Amélie si acest film, dar Jeunet inca e fantastic si Audrey la fel de deosebita. Dar intre Mathilde si Amélie exista si o anumita asemanarea (alta decat infatisarea lui Tautou). O poveste trista si dramatica. L-am vazut cu Alecs si imi amintesc ca nu fusesem chiar foarte impresionate atunci, dar dupa ce am stat si am digerat totul (mi se intampla asta cu multe: sa nu-mi placa prima data si apoi brusc sa mi se para super) mi-am dat seama ca e un film minunat.

Si iata primul film in care am intalnit-o pe domnisoara Tautou: The Da Vinci Code (2006). Am fost dezamagita de film, foarte! Citisem cartea si eram chiar entuziasmata de film, doar ca din nefericire au scos o gramada de chestii si m-au enervat toate schimbarile lor. Micuta Tautou nu m-a impresionat in filmul asta, dar asta poate pentru ca am fost mai atenta la poveste si la tot ce au schimbat si am cam ignorat actorii (mai putin pe Silas, had a crush on the character).

Oh, Hors de prix (2006), ultimul film vazut acum cateva zile. Vai, cat de amuzanta poate fi micuta asta, dar si Gad Elmaleh (trebuie sa mai vad filme cu el in roluri principale, e amuzant rau). Povestea e pe cat de simpla, pe atat de amuzanta: Irène (Audrey Tautou) este o tanara care isi petrece timpul cu Jacques, un om foarte bogat, and it's all about the money. La hotelul in care cei doi stau, Irène il intalneste pe Jean (Gad Elmaleh), un angajat al hotelului, dar care se preface ca e un om bogat pentru a o seduce pe Irène. Jacques ii prinde pe cei doi, o paraseste pe Irène, care afla ca Jean nu e cine spune ca e, asa ca si el e parasit. Param-pam-pam. Dar se vor reintalni, si inca in ce conditii...

Si un alt film care m-a facut sa zambesc ca o nebuna si sa rad ca una: Ensemble, c'est tout (2007). Facut dupa romanul Impreuna de Anna Gavalda, filmul spune povestea a patru personaje superbe: Camille (Audrey Tautou), Franck (Guillaume Canet - tipul din Jeux d'enfants), Philibert - personajul meu preferat si bunica lui Franck. Cei patru petrec momente minunate. Filmul te face sa apreciezi viata simpla, de zi cu zi. Ce e mai minunat de atat? Ah, acum chiar vreau sa citesc cartea aia.

Coco avant Chanel (2009), un film pe care l-am asteptat ceva timp si pe care cred ca l-am vazut tot cu Alecs. Am vazut destul de multe filme cu Audrey impreuna (Audrey Tautou si Audrey Hepburn, hihi). In Coco avant Chanel, Audrey Tautou are rolul uimitoarei Coco Chanel, un rol perfect pentru ea. Dar la acest film nu doar Audrey face impresie, ci si Anne Fontaine, regizorul. Ah, mi-a placut super mult filmul.

Unul dintre ultimele ei filme, De vrais mensonges (2010), pe care l-am vazut la cinematograf si despre care am scris aici.